Starea naturala a omului e binele,multmirea,o stare pozitiva,ca sa intelegi.
De cate ori ni se face un bine,recunostinta si generozitatea din noi vorbesc,de aceea spunem sau nu acel "multumesc" sau chiar incercam sa rasplatim binele facut.
Nu e tulburata starea noastra de bine,doar ridicata la un alt nivel si asta se uita sa spunem,mai repede,mai usor.
Pana si vazatorul de la paine ne face un bine,chiar daca noi am platit painea respectiva.
Nu crezi ca-i asa? Ia gandeste-te,de exemplu,sa apuci exact ultima paine,intr-o seara ploioasa,cu casa plina de musafiri? N-o sa simti recunostinta imediat?
Asadar,ti-a facut un bine si, fericita, ii spui "multumesc"-ul tau si fugi acasa sa-ti multumesti si musafirii si totul e perfect!
Dar cand ni se face un rau, starea noastra naturala e contrazisa brusc si violent, surpriza ne socheaza si totul se intipareste in mintea noastra.Asa invata copii mici ca focul arde, ca piperul pisca, ca pisica zgarie, etc.Nu uitam nimic din ceea ce ne face rau!
Asadar,cat timp natura noastra fireasca nu e tulburata,memoria isi face de cap si retine ce vrea.
Depinde numai de gradul de generozitate al fiecaruia daca va uita sau nu, daca isi va exersa memoria sa retina binele facut, sau nu.
Si, unii, nici macar nu stiu ca generozitatea exista.
Raspuns dat de
albinuta
la
Apr 20, 2026
